Să nu ne lăsăm copiii să plângă. O să tot aibă timp…

Probabil ca multe dintre mamele de stau acasă, și eu sunt pe diverse grupuri de suport moral, alăptare, diversificare, work și altele, pentru informare și socializare (fie ea și virtuală, tot bună e!) și de multe ori sunt un vizitator tăcut. Rareori mi se pare că am ceva inteligent de spus și nici atunci nu…

Copilăria, un accesoriu scump

Într-o seară, când copilul meu avea vreo șapte luni, cugetam în bucătărie asupra unor treburi serioase – dacă să îi fac baie sau doar să îl spăl la fund – când îl văd pe tata că intră chitit să bea apă. Și cum mă aflam eu într-o inexplicabilă dilemă, îl întreb, din senin, dacă a…

Mă trezesc plângând când mă gândesc că va crește

Nu știu ce se întâmplă, dar cu primul copil am devenit mult mai sensibilă, mult mai gânditoare și în sinea mea filozofez de îi întrec pe Platon și Aristotel. Iar cu emoția, cu ea stau prost. Rău de tot. Văd pe stradă o pisică mieunând și instantaneu mă gândesc sau mă întreb dacă are parte…

De-a v-ați ascunselea sau despre cum te aştept

Aseară mi-am amintit de această poezie pe care am scris-o cu o săptămâna înainte să se nască Luca. Îmi amintesc că aveam burta până la gât și abia mă puteam întoarce de pe spate pe o parte. Eram ușor frustrată și așteptam să iasă odată ca să pot dormi și eu ca tot omul.  Ce naivă…

Cum să decorezi un botez cu 600 lei

Hello, world! Luc al meu crește și încep să mai am și eu momente de tandrețe cu al meu suflet, promițându-i să mai scriu din joi în poi’. Și cum mă simt datoare să ofer proaspetelor și viitoarelor mămici, care mi-au tooot scris, detalii despre cum am realizat decorul botezului lui Făt-Frumușel, am zis că…

De ce fugim?

Mă răsucesc pe tălpi ca un tititirez Şi scuip pe lumânare să n-o mai veghez. Vuietul din suflet îmi spune să alerg… Cu mii de voci în minte nu pot decât să merg. Şi merg. Mă lepăd de uitarea momentelor tăcute, Închipuind albume, cu fotografii trecute. Iar inşii din imagini urlă să alerg Şi cum…

Timpul trece şi nu-mi doresc

  Timpul trece şi nu-mi doresc Să suflu-n zile elan de Rai, Să ar putere, să semăn grai Pentru-un martor din alai Cu chip pătat şi trup grotesc.   Timpul trece şi nu-mi doresc Decât să-l muşte moartea, Să-i fac coşciug dintr-o proptea, Să-i scriu şi numele pe ea. Cu rugăciuni să-l măsluiesc.   Timpul…

Cum un nepalez umil îmi deschide ochii ori de câte ori mă gândesc la el

  După o perioadă în care încrederea mea de sine se afla la linia de plutire, după o perioadă în care gândurile profesionale nu se limpezeau, iar creierul era în permanență în căutare de reminiscențe care să îmi ridice moralul (toți avem cumpene existențiale la un moment dat!), m-am îmbujorat ușor-ușor la  gândul că în…

Noi doi si Kathmandu. Reconcilierea

Dupa ce corola de iluzii romantate a Nepalului a fost strivita de realitatea in care zace Kathmandu-ul, nu ne-a ramas decat sa ne resemnam. Ce altceva puteam face? Aveam de petrecut doar 4 nopti in hotel pana sa plecam pe munte. Acolo urma sa fie minunat, cu totul si cu totul alt decor, alt aer,…